Dimineata, frumos, eu cu un amic prin Auchan (ala din Craiova, de la Electroputere), cautam in prostie un parfum fain si nu gaseam. Nu stiu de ce nu gaseam, ca nasu’ meu era in total dezacord cu toate mostrele pe care le incercasem… plus ca mi-am format un obicei (da, mi s-a mai spus ca-i prost … da e al meu, nu pot sa-l las, imi pare rau de el sa-l las … in fine) ca daca un parfum e mai ieftinake de 150 RON, n-am incredere sa-l iau, ca tine putin si de regula chiar asa e.
Chestii de bibilica si prostie. Trecem peste.
Dau vreo 3-4 ture de mall, in speranta ca poate vad ceva ce mi-a scapat. Nimic.
Hotarasc sa urc la etaj sa iau ceva de mancare, da, fast-food, nesanatos, cu multe calorii, grasimi si prajeli … yummy! (a se citi “iau ceva de mancare, ca un om responsabil ce sunt”), amicu’ asta vine cu mine.
Eu: Ma, ce vrei sa mancam ?
El: Nu imi e foame, ca am mancat cand am plecat …
A mai zis ceva, da’ cum eram setat pe mancare, nu mi-a pasat si am raspuns din reflex cu “aham” la mai toate replicile lui.
Bun, ajungem la Donuterie (sau gogoserie, pentru audienta non-capitalista), eu ma uitam pe la gogosile alea, deja in mintea mea se desfasura un film amoros intre mine si gogosile alea, ba una, ba alta, ba cate doua combinate… si tocmai ma pregateam sa comand cand prietenu’ are un moment de pura inteligenta si o intreaba pe tipa aia de la tejghea:
“Da castelu’ ala desenat pe perete, din ce tara sau din ce zona culturala este?”
Tipa a ramas cateva secunde blocata, cu un zambet de “ba ce prost esti” si i-a raspuns … “nu stiu”.
A mai stat el acolo sa dezbata si sa-i explice cum ca nu e bine, din moment ce prezinta imaginea castelului acolo, tre sa stie si un minim de informatii despre el.
Ca niciodata, mie mi-a pierit pofta de mancare … s-a terminat filmul erotic dintre mine si gogosi si am comandat doar o limonada.
Dupa ce am coborat la parter, taman la terminarea scarii rulante, ma intampina o fetita (bine, cred ca era mai degraba femeie, dar arata ciudat pentru varsta ei) cu ceva mostra de parfum, care mi-a placut si pe care l-am si luat.
Totusi, daca nu vedea asta castelu’ … eu cred ca ramaneam fara parfum.
O simbioza perfecta intre o gramada de informatii, abilitati, capabilitati, experiente si cafea.